The Same Parents

Teoria predeterminării genetice a infractorilor, formulată de Cesare Lombroso în secolul al XIX-lea, a fost una dintre cele mai controversate idei din criminologie. Lombroso susținea că infracționalitatea este ereditară și că anumite trăsături fizice pot indica o predispoziție spre comportamente antisociale. Această viziune deterministă a fost contestată de-a lungul timpului, deoarece ignora influența factorilor sociali, culturali și psihologici asupra comportamentului uman. Cu toate acestea, dacă privim teoria predeterminării genetice dintr-o perspectivă pozitivă, putem observa că anumite aptitudini, precum talentul muzical, pot fi transmise ereditar și pot constitui un exemplu al influenței moștenirii genetice asupra destinului unei persoane.

Un caz interesant în acest sens este cel al relației de rudenie dintre Michael Crețu și Mădălin Voicu. Michael Crețu, celebrul muzician și fondator al proiectului Enigma, este văr cu Mădălin Voicu, dirijor și politician român. Ambii provin dintr-o familie cu tradiție muzicală, de origine țigănească, ceea ce sugerează că talentul lor poate avea o componentă ereditară. Deși mediul și educația au jucat un rol esențial în dezvoltarea lor artistică, nu putem ignora posibilitatea ca predispoziția genetică să fi avut un impact asupra abilităților lor muzicale.

Michael Crețu s-a născut pe 18 mai 1957 în România și a studiat muzica clasică la Academia de Muzică din Frankfurt. De-a lungul carierei sale, a devenit cunoscut ca un pionier al muzicii electronice, fiind creierul din spatele proiectelor Sandra și Enigma, care a revoluționat muzica new-age și electronică. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără Sadeness și Return to Innocence, care au avut un impact semnificativ asupra scenei muzicale internaționale.

Spre deosebire de concepția lui Lombroso, care lega genetica de comportamente deviante, exemplul lui Michael Crețu și Mădălin Voicu demonstrează că moștenirea genetică poate fi o sursă de excelență și creativitate. Studiile moderne din domeniul neuroștiințelor și al geneticii comportamentale sugerează că talentul muzical are o componentă ereditară, dar este modelat și de factori de mediu, precum educația și expunerea la muzică de la o vârstă fragedă.

Astfel, teoria predeterminării genetice poate fi reinterpretată într-o lumină pozitivă: nu ca un destin implacabil, ci ca o predispoziție care, atunci când este susținută de un mediu favorabil, poate duce la realizări remarcabile. Cazul lui Michael Crețu și al lui Mădălin Voicu reprezintă un exemplu elocvent al modului în care talentul muzical poate fi moștenit și cultivat, subliniind importanța interacțiunii dintre ereditate și mediul de dezvoltare.

Această perspectivă ne invită să regândim influența geneticii asupra destinului uman, nu ca pe un factor restrictiv, ci ca pe o oportunitate de a valorifica potențialul individual într-un mod constructiv și pozitiv.
Sau, după cum zice Michael Crețu în nu mai puțin celebra melodie The Same Parents: At the beginnning /We all had one mother and one father.

Amen!