Povestea mea

Eu sunt Florin Dumitrescu. Sunt născut, crescut, educat și supraviețuitor în Timișoara, oraș pe care îl iubesc și urăsc în același timp.

Am rădăcini puternice în țara asta. Tata a ajuns aici din Oltenia pe când avea vreo 14-15 ani. Comuniștii le ziceau chiaburi. După ce le-au luat pământul și i-au hărțuit câteva luni pentru cote, i-au lăsat în pace. E drept că nici nu aveau față de subversivi. Nu știu dacă tata și-a dorit să ajungă aici, dar s-a bucurat de fiecare clipă din acel moment încoace. Mama e bănățeancă veche, din pustă. Familie mândră de originile ei. Bunicul nu avea multă agoniseală, dar asta nu l-a împiedicat să se certe cu colectivul, să-și încarce nevasta și fetele în căruță și să plece la Cimișoara pentru un rost nou. S-a chinuit să își gate casa, apoi tare s-o mâniat când fetele or vrut să plece la casele lor. Așa e viața!

Eu mă ocup de consultanță, adică îi ajut sau îi învâț pe alții să trăiască mai bine și să prospere în acest oraș sau oriunde în lume își doresc. Poate și pentru a aplica cu succes axioma care spune că dacă nu te pricepi să faci ceva, învață-i pe alții să facă. Jurist de profesie și specializat în chestiunile companiilor, cu o pasiune pentru proprietatea intelectuală. Poate pentru că pasiunea pentru artă, pentru cultură în general a de-generat în pasiunea pentru copyright. Sau cine știe de ce. Dacă vă pot ajuta să trăiți mai bine și să prosperați, în treburi legate de proprietatea intelectuală sau drepturile artiștilor, sau în orice alte chestiuni, mă găsiți la Dumitrescu & Asociații.

Altfel, sunt cetățean al Universului. Pe cât de adânci îmi sunt rădăcinile în țara asta, pe atât de întinse îmi sunt ramurile în lumea largă. Chestiile astea cu naționalismul, neo-marxismul, neo-liberalismul, LGBT și Coaliția pentru familie, ecologiștii legați de pomi și facebook addicted sau yoghinii corporatiști mă enervează la culme. Pentru mine nu există decât oameni, cu bun simț sau fără. Și nu există dincoace și dincolo de Carpați, Mitteleuropa sau pericolul rusesc. Cred că trebuie să ne trăim viața fără ai împiedica pe alții de lângă noi, dinaintea noastră sau de după noi să își trăiască propria viață frumos. Și chiar cred mult în bun simț. Bunul simț este răspunsul și măsura la toate.

Iar dacă vă interesează opiniile mele, gândurile mele sau locurile pe unde am umblat, e suficient să răsfoiți acest blog. L-am făcut pentru mine și e un jurnal sincer și nepretențios al universului, așa cum acesta mi se arată.