Expoziția “Luminile lui Caravaggio. Începutul modernității în pictura europeană, capodopere din colecția Roberto Longhi“ este organizată de Muzeul Național de Artă Timișoara iar lucrările se află pe simeze pentru 3 luni. E mare vânzoleală artistico-mediatică pe tema aceasta. Iar eu cred că e prea multă agitație pentru prea puțină artă, și puțină modestie nu ar strica. Sau măcar realism. Poate că denumirea expoziției ar fi trebui să fie “Capodopere din colecția Roberto Longhi” și să aflăm că este un Caravaggio printre ele. Unul reușit, dar unul în jurul căruia a fost creată toată expoziția care conține lucrări dintre care unele pot fi foarte vag legate de moștenirea artistică a lui Caravaggio. Dar erau în colecția Roberto Longhi și cu ei a fost semnat contractul. Privind colecția Roberto Longhi, din muzeul privat cu acelați nume din Florența să spunem numai de bine, dar este totuși o colecție modestă pentru Florența și pentru Caravaggio. Acesta este, în opinia mea, adevărul.
Și poate că vânzoleala nu ar fi chiar rea, pentru că este preferabil să promovăm arta de calitate decât orice altceva. Dar am senzația că ea face parte dintr-o strategie proastă de management, sau dintr-un pragmatism ai căror beneficiari îmi scapă. Spre exemplu, nu înțeleg de ce biletul de intrare la expoziție costă 80 de lei, comparabil cu cei 22 de euro pe care îi plătești pentru a vedea întreaga Galleria degli Ufizzi – unul dintre cele mai bogate muzee din lume. Și, în tot acest timp, orașul e plin de panouri publicitare costisitoare care îndeamnă oamenii să viziteze expoziția. Mie îmi miroase a bani, nu a ulei pe pânză. În aceași notă, recomand și “Umbrele lui Caravaggio”, un film prost de altfel.
Be First to Comment