“La Timișoara e o căldură ce nu a văzut nici Bărăganul. Dar nu mă plâng – mă simt ca acasă.
Cât stau în Timișoara mi-am propus să nu părăsesc cartierul Fabric. Aşa că toată activitatea mea e aici – toate întâlnirile în Traian. Maxim trec podul-hotar peste Bega până la Piaţă la Badea Cârţan.”
Așa își începe scriitorul basarabean Vasile Ernu articolul despre cartierul Fabric din Timișoara. Ernu are mai multe articole despre Fabric. Le puteți citi pe Facebook, sau aiurea. Și mie îmi e drag cartierul ăsta, destul de periferic cu interesele mele sociale și profesionale. Dar e un loc frumos, dincolo de dizgrația momentului.
“Fabric este viitorul centru al Timișoarei: are loc un proces accelerat de gentrificare ca la carte – aviz cercetătorilor să ia notițe. Se va petrece în mare viteză pentru că are tot – trebuie doar renovat şi cucerit cu lipsă de rezistență se pare. Vă fi tare interesant cum va decurge totul aici. Mă miră că a întârziat atât: încă e plin de magazine secănd hănd, alt fenomen tare straniu aici la TM. Dar vom reveni.” continua, la un moment dat Vasile Ernu.
Foarte frumos vorbește, și foarte sigur în optimismul lui. Sincer, m-aș bucura să aibă dreptate. Corso e deja aglomerat și abrutizat de muncitorimea orașului. Cu excepția câtorva institutuții culturale ce pulsează încă entuziast, zona Cetate răsuflă greu încărcată de terase înghesuite și chirii scumpe.
Dar să nu uităm că sensibilitatea lui Vasile Ernu e distorsionată frumos spre lumea marginalilor. A acelor marginali ce reușesc cu greu să atragă atenția. E suficient să adaug aici o scurtă lista a cărților sale – Centrul nu se mai susține, Mică trilogie a marginalilor, Sectanții.
Voi ce părere aveți? Are dreptate Vasile Ernu sau aberează frumos?
Be First to Comment