Despre marginalii Timișoarei (II): Trupa Phoenix

Dacă tot am început să scriu despre marginalii Timișoarei, zic să nu abandonz subiectul.

Emanuel Copilaș concluzionează într-un articol de loc laudativ despre trupa Phoenix  apărut în Observator Cultural de acum ceva vreme că “Rezultatul reprezintă un fel de cultură convergentă în care autoritățile căutau să canalizeze rebeliunea tineretului și a artiștilor reprezentativi ai acestuia pe coordonate cît mai inofensive și mai estetice cu putință, în timp ce tinerii, mai puțin plictisiți și debusolați decît se crede de obicei, coabitau de voie de nevoie cu regimul și utilizau infrastructura pusă la dispoziție de acesta pentru manifestările artistice și divertisment în general, ca să avanseze, în anumite limite, propria agendă culturală, inspirată, în principal, de formațiile pop și rock din Occident.”

Deși sunt timișorean și ascult cu plăcere muzica trupei Phoenix, cred că este momentul să îi coborâm din legendă și să îi privim în ochi cu onestitate pe acești artiști fantastici. Și cred că autorul are dreptate întru-totul.

Și ce altceva au fost membri trupei, și ce altceva au fost mulțimile de fani ai acesteia decât niște marginali. Niște marginali care au lăsat o amprentă adâncă asupra conștinței colective a orașului cu reverberații până astăzi.

“Dincolo de infrastructura din perioada comunistă care a contribuit foarte mult la succesul formației Phoenix și nu numai, să nu uităm că rock-ul, pentru că de el este vorba, reprezintă un fenomen cultural urban. Într-o Românie rurală, cum era cea interbelică, în care însuși termenul de cultură muzicală, alături de obiceiul de a merge la concerte, nu exista, am mari îndoieli că acest gen de muzică ar fi devenit vreodată relevant. Urbanizînd România, regimul comunist a făcut posibilă receptarea acestui gen de muzică de către tineri urbanizați, studenți sau muncitori, care consumau acest nou produs cultural disociindu-se de un regim autoritar, care îi lăsa să se distreze și le facilita, în limitele ideologiei oficiale, accesul la mijloacele de divertisment, în speranța de a nu-i scăpa de sub control.”  mai spune autorul.

Florin Dumitrescu Written by:

Sorbind nedumerit din distilatul dulce-amărui al vieții. Român prin întâmplare, cetățean al lumii largi prin opțiune. Călător neobosit prin cărți, muzee, oameni interesanți și locuri frumoase. Nimic mai mult.

Be First to Comment

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *